| 1.
|
PERIM'ETRU, perimetre, s.n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărgineste o suprafaţă. 2. Suprafaţă cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone etc. - Din fr. p'erim`etre, ngr. per'imetros, germ. Perimeter.
Sursă
: DEX'98
(31482)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
PERIM'ETRU s. v. cuprins, limită.Sursă
: Sinonime
( 199804)
- siveco |
| |
| 3.
|
PERIM'ETRU s. (GEOM.) circumferinţă, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ul unei suprafeţe.)
Sursă
: Sinonime
(199803)
- siveco |
| |
| 4.
|
perim'etru s. n. (sil. -tru), art. perim'etrul; pl. perim'etre
Sursă
: DOR
(270481)
- siveco |
| |
| 5.
|
PERIM'ETR//U ~e n. 1) mat. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon. 2) Linie marginală a unui contur închis. 3) Limită a teritoriului unei localităţi sau a unei zone anumite. /<fr. p'erimetre
Sursă
: NODEX
(347310)
- siveco |
| |
|
|